Subsemnatul a crescut intr-un apartament in care pe holul principal era o oglinda de 2,3 metri pe 2,3 metri, cu alte cuvinte cu un perete de sticla, pana in clipa in care am spart-o, pentru ca mai apoi cainele sa poarte toata vina. Totusi, pana in urma cu cativa ani, prezenta unui perete de sticla intr-o casa semnala ca in casa respectiva mai toate lucrurile au sanse mari sa fie vechi, iar designul sa fie aproape inexistent.
Totusi, astazi au apus respectivele zile, ba chiar din contra, oglinzile mari au inceput sa fie din nou folosite, nu neaparat conform cu modelul clasic, ci mai degraba impreuna cu solutii inteligente. Astfel, am oglinzi de perete in birouri, in bucatarii sau chiar in magazine. Fac o mica paralela si va spun ca una dintre cele mai usoare modalitati de a tine la distanta oamenii furiosi este de a le pune in fata o oglinda. Vazandu-se pe sine cum arata atunci cand sunt furiosi, sunt sanse mai mici ca ei sa se manifeste zgomotos sau violent, motiv pentru care in multe dintre birourile de relatii publice se afla oglinzi mari, puse strategic in fata clientilor.
Aceasta strategie poate fi folosita la fel de bine in sali de sedinte, de exemplu.
Oglinzile mai au un efect foarte spectaculos, acela ca creaza iluzia de spatiu, motiv pentru care pot fi folosite cu succes in camerele mici. Singura recomandare e ca pozitia oglinzii sa nu fie in bataia directa a soarelui, atat pentru ca razele reflectate sunt deranjante la ochi, plus ca punctul de reflexie va fluctua in permanenta, in functie de ora, dar si de anotimp.
Singurele dezavantaje ar fi faptul ca orice oglinda se poate sparge usor, iar ciobirea sau craparea oglinzii in oricare punct al ei duce la alterarea aspectului, plus ca locurile cu peretele oglinda trebuie sa fie aerisite in permanenta, tocmai pentru a nu se aburi sau pentru a nu acumula toata umiditatea.
