Există case care îți spun totul despre ele de la prima privire. Și există case care nu îți spun nimic — și tocmai asta le face irezistibile. House in Onomichi, proiectată de studioul britanic Denizen Works, aparține celei de-a doua categorii: o fațadă aproape complet oarbă, fără ferestre, fără ornamente, acoperită cu lemn ars prin tehnica tradițională japoneză yakisugi. Un zid negru care nu trădează nimic din ce se ascunde în spatele lui.
O casă pentru cei care s-au întors acasă
Proiectul a fost conceput pentru un cuplu care a trăit ani buni în Londra și a ales să se întoarcă în Japonia pentru o viață mai liniștită, în orașul portuar Onomichi, din sud-vestul țării. Arhitectul fondator Murray Kerr descrie conceptul central ca pe „crearea unui sanctuar privat cu vedere la mare și la insulele din arhipelagul Setonai.”
Structura este împărțită în două corpuri distincte, inspirate din tipologia tradițională japoneză: Omoya — casa principală pe două niveluri — și Hanare — anexa pe un singur nivel, care funcționează ca studio de lucru. Cele două volume delimitează parțial o grădină mică, accesibilă printr-un culoar acoperit care servește drept intrare.
Fațada oarbă ca manifest al intimității
„Plasarea intrării într-o fațadă complet goală dă casei o calitate enigmatică, asigurând că intimitatea rămâne privată pentru proprietari și pentru cei norocoși să fie invitați dincolo de prag,” spune Kerr. Această alegere radicală nu este o ciudățenie arhitecturală, ci o declarație filosofică: casa nu aparține străzii, ci celor care trăiesc în ea.
Interiorul: est și vest în dialog
Dacă exteriorul este auster și ermetic, interiorul este generos și luminos. La parterul casei principale se află dormitorul și baia; etajul superior este ocupat în întregime de un open-plan cu bucătărie și sufragerie, proiectat pentru a capta vederea la mare. Ferestrele sunt amplasate la înălțimi diferite — unele joase, pentru cei care stau pe podea în stil japonez, altele mai sus, pentru cei care preferă canapelele sau scaunele occidentale.
Această dualitate — est și vest, podea și scaun, tradiție și modernitate — este intenționată. Denizen Works a abordat organizarea spațială folosind proporțiile tipice ale locuințelor britanice, dar a îmbrățișat construcția tradițională japoneză din lemn, unde grila structurală se bazează pe modulul tatami. „Aceasta a creat o atmosferă de diferență și familiaritate în ceea ce pare, la prima vedere, o arhitectură foarte simplă,” explică Yuto Fujii, arhitectul de proiect.
Studioul: doma modernă
Anexa — studioul de lucru — reinterpretează conceptul de doma, spațiul tradițional japonez de la intrare, cu podea de pământ, care servea drept zonă de lucru sau depozitare. Aici, lemnul cald acoperă pereții și tavanul, o chitară atârnă pe perete, cărți și obiecte personale populează rafturile, iar ușile glisante deschid complet spre grădina interioară. Este un spațiu de muncă, dar și un loc de viață.
House in Onomichi este primul proiect al lui Denizen Works în Japonia, realizat în colaborare cu studioul local Takearchitects din Hiroshima. Kerr spune că locuința a fost deja acceptată de comunitatea locală ca „un vecin popular” — o confirmare că arhitectura bună, oricât de radicală ar părea la prima vedere, știe să devină parte din locul în care se află.
