Unul dintre principiile fundamentale ale designului interior e faptul ca dormitoarele trebuie sa fie o proverbiala oaza de relaxare, ergo trebuie sa stimuleze odihna, refacerea, viata intima si asa mai departe. De cele mai multe ori, pentru decorarea dormitoarelor, cea mai la indemana solutie pentru a stimula cele de mai sus este optarea pentru o schema de culori deschisa, culorile inchise fiind ceva mai dificile pentru cei care nu lucreaza si nu au experienta in domeniul designului interior.
Astfel, astazi vorbim despre dormitoare in culori deschise, nu neaparat despre dormitoare albe (despre care am tot scris pe aici de-a lungul vremii), ci despre combinatii placute ochiului, in culori nu foarte puternice.
Unul dintre principalele avantaje, pe langa cel al stimularii odihnei fizice si psihice (si sistemul nostru nervos vegetativ are nevoie de odihna, nu doar corpul), e faptul ca o astfel de camera pare substantial mai mare. Nu suntem Harry Potter sa traim sub scari, astfel ca e foarte important ca dormitorul sa para cat mai spatios.
Multa lume opteaza pentru alb, pentru ca e cea mai ieftina si cea mai usor de intretinut (non)culoare, insa e si un dezavantaj daca e folosit in exces: pur si simplu prea mult alb poate crea impresia de camera de spital, de goliciune, motiv pentru care multa lume recurge la puncte focale sau la combinatii de culori complementare.
Personal, sunt adeptul paturilor mari si joase, daca se poate asezate pe blaturi de lemn. E un concept cu influente feng shui, dar care nu a prins foarte mult in Romania, din pacate, caci noi inca ne temem de proverbialul curent. Sigur, trebuie izolatie buna a usilor si a ferestrelor, dar cred ca asta tine deja de educatie, pentru ca daca acest aspect e neglijat, traiul in respectiva casa poate deveni rapid foarte greu.
